Receiver

Un receiver de satelit este aparatul care preia semnalul de la antena satelit şi îl converteşte în semnal audio / video care poate fi trimis către un televizor sau un monitor. Receiverele de satelit moderne sunt receivere digitale, iar receiverele analogice nu se mai fabrică de mulţi ani. Ca o curiozitate însă, unele programe analogice pe satelit au mai fost transmise până de curând, în paralel cu transmisia digitală, în primul rând programele germane pe satelitul Astra 19.2E, plus câteva programe franceze pe satelitul 5W.

Exemplu de receiver satelit

În ultima vreme odată cu extinderea transmisiilor HD (high definition - înaltă definiţie a imaginii), au apărut şi receivere satelit HD, iar receiverele digitale clasice sunt uneori denumite receivere SD (standard definition). În momentul de față receiverele HD s-au generalizat, prețurile lor scăzând foarte mult, iar receiverele SD nu se mai fabrică.

Există şi unele televizoare care au încorporat un receiver de satelit, însă acestea sunt foarte rare. Multe din televizoarele moderne au însă încorporat un receiver digital pentru trasmisiile terestre (DVB-T) şi/sau pentru transmisiile pe cablu (DVB-C). Aceste tipuri de receivere (digital terestru şi cablu) se pot achiziţiona şi separat, pentru extinderea posibilităţilor de recepţie ale unui televizor mai vechi.

Termenul DVB se referă la standardul de transmisie (Digital Video Broadcasting) existând varianta iniţială DVB-S (pentru transmisia pe satelit) şi variantele mai noi DVB-T (transmisia terestră), DVB-C (transmisia pe cablu). Deoarece standardul DVB-S este cel mai vechi apărut, odată cu extinderea emisiilor HD pe satelit, care necesită transmiterea unui volum mai mare de informaţie pentru imaginea de înaltă rezoluţie, a fost elaborată a doua sa variantă, numită DVB-S2, care permite transmiterea unui volum mai mare de date într-o anumită bandă de frecvenţă dată. Acest standard nou este implementat în toate receiverele moderne HD de satelit.

Din punctul de vedere al posibilităţii de decodare a transmisiilor codate, receiverele se împart în receivere FTA (free to air), capabile să recepţioneze numai programe necodate, şi receivere "cu cartelă", uneori numite şi decodoare, capabile să decodeze şi transmisiile codate pe baza cartelei de la furnizorul de programe respectiv.

Există şi decodoare fără cartelă, adică receivere cu partea de decodare încorporată din fabricaţie, dar acestea sunt mai rare în practica recepţiei satelit pentru marele public, totuşi neoficial, pentru multe receivere, chiar FTA, se găsesc softuri care permit decodarea unor programe codate, transformându-le astfel în receivere cu decodor încorporat, însă folosirea acestor softuri este ilegală în majoritatea legislaţiilor, inclusiv în ţara noastră.

Decodor PowerVu, fără cartelă, folosit în general pentru recepţia unui singur program, de către firmele de cablu. Activarea pentru recepţia programelor codate se face pe baza numărului unic al decodorului. Acest model de decodor are prevăzut şi un cititor de cartelă, care nu este însă folosită, dar ar putea fi folosită în viitor, în caz că furnizorul consideră necesar, pentru creşterea gradului de securitate.

Unele receivere nu au direct cititor de cartelă, însă au o interfaţă în care se poate introduce un modul, iar în modul se introduce cartela. Acest sistem numit CI (common interface) are în mod teoretic avantajul că după achiziţionarea receiverului, se poate introduce în el în funcţie de necesităţi, orice modul, pentru orice sistem de codare. Modulele fabricate pentru sistemul CI, numite şi CAM-uri (conditional access module) sunt compatibile la pini cu interfaţa PCMCIA folosită în calculatoarele laptop.

Receiver CI + CAM + cartelă

Totuşi în practică, datorită preţurilor mai ridicate ale sistemului receiver CI + modul, în ultima vreme s-au impus receiverele mai ieftine cu cititor de card încorporat (embedded card reader), mai ales că unele pot funcţiona cu orice cartelă, pe orice sistem de codare. Această funcţionalitate se realizează de multe ori printr-un upgrade de soft neoficial, deoarece de obicei un fabricant de receivere nu are licenţa pentru toate sistemele de codare existente. Pe Internet se găsesc multe asemenea softuri pentru receivere care oficial sunt fabricate pentru un singur sistem de codare. Însă atenţie, realizarea neautorizată a unui asemenea upgrade de soft poate duce la pierderea garanţiei, în cazul în care receiverul nu mai funcţionează în urma acestei operaţiuni.

Totuşi în unele cazuri, cartelele pentru unele pachete de programe sunt împerecheate doar cu un anumit receiver, oferit de furnizorul de programe respectiv, neputând fi folosite nici măcar în alt receiver de acelaşi tip şi cu atât mai puţin în alt tip de receiver. Acesta este o măsură de combatere a pirateriei.

În ultima vreme a apărut un tip special de receivere, care rulează de obicei un sistem de operare Linux, pot fi conectate într-o reţea de calculatoare sau la Internet, iar prin modificarea softului oficial, pot fi folosite în aşa zisul sistem card sharing, adică "împărţirea" unei cartele la mai multe receivere, dintre care unul singur (serverul) are cartela, celelalte (clienţii) comunicând cu aceeaşi cartelă prin reţeaua locală sau chiar pe Internet, putând astfel decoda programele ca şi cum fiecare receiver ar avea fizic cartela introdusă în el. Folosirea neautorizată a acestui sistem, fără deţinerea dreptului de a viziona programele respective, este interzisă în majoritatea legislaţiilor, inclusiv în România, însă uneori sisteme asemănătoare sunt oferite oficial, dar pentru un număr limitat de televizoare şi numai pentru uz în cadrul unei singure gospodării. De asemenea, mulţi furnizori de programe pe satelit au început să ofere mai multe cartele în costul unui singur abonament, pentru abonaţii care au mai multe televizoare.

Exemplu de receiver realizat pe baza unui sistem de operare Linux

Aceeaşi problemă la recepţia pe mai multe televizoare apare în cazul transmisiilor digitale pe cablu, care sunt în curs de generalizare. O posibilă rezolvare, pentru televizoarele mai vechi, dacă programele nu sunt codate, este să se achiziţioneze un receiver digital de cablu (DVB-C), iar multe din televizoarele noi au acest receiver încorporat din fabricaţie. Pe de altă parte firma de cablu poate opta să codeze programele, sau o parte din programele transmise, caz în care singura soluţie de recepţie este procurarea decodoarelor de la firma de cablu respectivă, care are astfel controlul asupra numărului de posturi de recepţie ale abonatului respectiv. În acest caz firma de cablu poate solicita plata unui abonament pentru fiecare televizor.

În concluzie, există următoarele tipuri de receivere:

• Receivere satelit analogice (nu se mai fabrică)
• Receivere satelit digitale clasice (SD) (standardul DVB-S)
• Receivere satelit digitale HD (standardul DVB-S2)
• Receivere digitale terestre, pot fi SD sau HD (standardul DVB-T sau DVB-T2)
• Receivere digitale cablu, pot fi SD sau HD (standardul DVB-C sau DVB-C2)

Din punctul de vedere al posibilităţilor de decodare, există:

• Receivere FTA
• Receivere CI + module (CAM)
• Receivere cu cititor de card încorporat (embedded card reader)
• Receivere cu decodor înglobat (fără cartelă)